Un cetăţean milostiv poate ajuta un „amărât” să îşi cumpere o pâine ca să nu moară de foame sau poate, chiar dacă, pe termen lung, sponsorizează boala socială numită cerşetorie.Îi vedem peste tot: în drum spre serviciu, în trenuri, în intersecţii sau la ştiri. Prezenţa lor ne indispune, dar le oferim măruntul din portofel, convinşi că am făcut o faptă bună.
Fie ne aduc aminte de părinţi sau bunici, fie ne gândim că nu e drept ca cineva să ducă o copilărie atât de nefericită. Ghidaţi după zicale populare sau învăţături biblice potrivit cărora „Cel ce dă de milă nu sărăceşte”, cei mai milostivi dintre români îşi deschid portofelele în faţa cerşetorilor – bătrâni, femei sau copii – care le aduc aminte de cineva drag.
Copiii şi bătrânii, în top
Impresionaţi de ochii trişti, de o boală sau de mâinile crispate, mulţi mai ignoră afişele Ministerului de Interne care atenţionează că un cerşetor ajunge să câştige până la 5.000 de lei într-o lună sau faptul că „în spatele lor e o adevărată mafie”.
Majoritatea celor care recunosc că oferă bani cerşetorilor spun că sunt impresionaţi de copii şi bătrâni. Dumitru Gheorghe, un pensionar bucureştean, în vârstă de 75 de ani, mărturiseşte că dă, de regulă, copiilor, mai ales dacă mai sunt şi suferinzi.
Fiecare om dă după criteriile proprii
„Acum două săptămâni eram în gară la Buşteni cu soţia şi am văzut un puşti care stătea zgribulit, cu un ciorap tras pe cap. Avea mişcările specifice unui psihopat şi cum afară era destul de frig, iar eu aveam o şăpcălie care nu-mi plăcea foarte tare, i-am oferit-o lui, împreună cu 5 lei”, povesteşte bărbatul.
Spre deosebire de acesta, Tudoriţa Avram, de 43 de ani, spune că nu dă decât la bătrâni. „Când văd unul amărât, care nu are pe nimeni şi care, poate, nu a mâncat de câteva zile, dau”, recunoaşte femeia. Ea adaugă că, de fiecare dată, se gândeşte la părinţii ei, care nu-i sunt aproape.
Deşi crede că „cerşetoria e un flagel care ne aparţine”, actorul şi deputatul Mihai Mălaimare recunoaşte că dă, în funcţie de cine este acela care cere.
„La fel ca toţi oamenii, am propriile mele criterii pentru care fac lucrul acesta. O dată pentru că mă emoţionează ochii cuiva, altă dată pentru că mă impresionează nişte mâini, depinde”, povesteşte actorul.
Când cerşetoria devine profesie
Un proiect de diminuare a cerşetoriei pornit în august de Direcţia pentru protecţia copilului, sectorul 6, împreună cu Poliţia metroului arată că din cinci cazuri de mămici care cerşeau împreună cu sugarii lor, niciuna nu a vrut ajutorul autorităţilor.
„Mămicile au preferat să se întoarcă la cerşit”, ne-a declarat Tatiana Gâdici, şefa serviciului, Direcţia Protecţia Copilului, sector 6. Gâdici spune că femeile locuiau în chirie sau casă proprietate personală, la marginea Bucureştiului, iar soţii lor munceau cu ziua.„Din cerşetorie câştigau până la peste o sută de lei pe zi”, a mărturisit şefa de la primărie.
Pe stradă, din plăcere
Despre profitabilitatea acestei „profesii” vorbeşte şi Popa Maria, de 31 de ani, vânzătoare în Piaţa Romană. „Printre cei care se aciuează prin zonă e o doamnă în vârstă, care se laudă că are de toate, dar vine la cerşit zilnic, din plăcere”, povesteşte femeia.
În bazele de date ale Poliţiei Capitalei figurează din 2005 până în prezent, aproximativ 980 de cerşetori, dintre care 600 sunt stabili, iar restul, sezonieri. Din numărul celor care recurg în mod repetat la mila trecătorilor, circa 200 sunt copii.
Poliţia Capitalei susţine că infracţiunile de cerşetorie au scăzut uşor în 2008, înregistrându-se , 292 infracţiuni de cerşetorie şi 11.050 contravenţii în primele nouă luni ale anului, în timp ce în acelaşi interval al lui 2007, s-au înregistrat 395 infracţiuni de cerşetorie şi 17.035 de contravenţii.
Mizează pe cartea religiei
România are cel mai mare procent de persoane religioase dintre cele 14 ţări foste socialiste, arată un studiu realizat recent de institutul de sondaje Fessel din Viena. Pe fondul principiilor creştine de a ne milostivi de cei aflaţi în nevoi, umflăm buzunarele cerşetorilor cu o sută de lei pe zi, în medie, arată statisticile. „Fiecare om are nevoie de un element de suport. Unii se sprijină pe principiile creştine, potrivit cărora ajutorul pe care îl dai cuiva se va întoarce înzecit”, crede actorul Mihai Mălaimare.
Şi psihologul Cristiana Leviţchi susţine că „unii dau în ideea că o să ajungă în Rai”. De altfel, Leviţchi spune că „cei mai egoişti sunt altruiştii pentru că oferind, ei se aşteaptă, în fond, să câştige ceva în schimb. Nu neapărat bani, ci recunoştere, stimă sau pur şi simplu atenţia celor din jur”.
Psihologul explică motivele pentru care fenomenul cerşetoriei este „fabricat” în România. „Avem o mentalitate de tip comunist. Dacă pe vremea lui Ceauşescu, oamenii primeau case, serviciu şi oricine putea merge în concediu, acum lumea iese în stradă să ceară sau vine la psiholog să refuleze pentru că nu are concediu” , creionează Leviţchi tabloul României postdecembriste.
Sursa: http://www.adevarul.ro/societate/viata/umflam-buzunarele-cersetorilor_0_26998543.html
Cătălin Midvighi
Harta Cersetorilor din Bucuresti 